Comăneşti, Bacău

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Comăneşti, Bacău

Comăneşti (în maghiară Kománfalva) este un oraş în judeţul Bacău, Moldova, România, format din localităţile componente Comăneşti (reşedinţa), Podei şi Vermeşti.

Geografie

Oraşul este amplasat pe ambele maluri ale râului Trotuş, în Depresiunea Comăneşti din Carpaţii Orientali, între Munţii Goşmanu, Munţii Berzunţi, Munţii Nemira şi Munţii Ciucului. Este străbătut de şoseaua naţională DN12A, care leagă Oneştiul de Miercurea-Ciuc. La Comăneşti, din acest drum se ramifică şoseaua naţională DN2G, care duce la Moineşti şi Bacău. Prin oraş trece şi calea ferată Adjud–Comăneşti–Siculeni, pe care este deservit de staţia Comăneşti.

Istorie

Zona oraşului Comăneşti a fost locuită încă din perioada neolitică. Rămăşiţe din această perioadă au fost găsite în satul aparţinător Vermeşti. Numele oraşului vine de la antroponimul Coman, cu sufixul -eşti. Acest tip de derivare indică faptul că locul era ocina (moştenirea) urmaşilor unui Coman. Relaţia cu neamul cumanilor este improbabilă, cumanii ocupând alte regiuni ale ţării. Prima atestare documentară a oraşului Comăneşti este din anul 1409, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun. În urma unor cercetări arhivistice, cel mai vechi document referitor la localitatea Comăneşti ar fi o scrisoare din 23 iunie 1606, a căpitanului Ioan Matireş către căpitanul Ion Pettky, în care se precizează că traseul dinspre Dunăre spre Transilvania este cel mai sigur prin Comăneşti. Localitatea a fost o zonă de primă destinaţie a refugiaţilor sau emigranţilor din Transilvania ca urmare a persecuţiilor stăpânirii austro-ungare. Căile pe care le urmau refugiaţii nu erau cele obişnuite de comunicaţie, ci veneau peste plaiuri şi locuri dosite, care astăzi sunt vestite pentru practicarea turismului montan.

În anul 1864 prin Legea Administraţiei Locale s-a înfiinţat Comuna Comăneşti formată din 7 cătune cu 3486 locuitori. Conform Dicţionarului geografic din anul 1895 în Comăneşti funcţionau 5 biserici ortodoxe, 1 biserică catolică, 2 şcoli mixte, o fabrică de cherestea cu aburi, mai multe fierăstraie de apă, 4 izvoare cu apă minerală, cărbuni şi ozocherită.

Începând cu sfârşitul secolului XVIII, oraşul a fost domeniul familiei de boieri Ghica, care şi-au menţinut prezenţa în zonă până la jumătatea secolului XX. Palatul Ghica, parcul din faţa muzeului şi gara sunt câteva din mărturiile lăsate în urmă de familia Ghica.

Construirea căii ferate Adjud-Palanca, care face mai departe legătura dintre Moldova şi Transilvania, a condus la o creştere semnificativă a economiei, prin deschiderea exploatării industriale a resurselor lemnoase din munţii învecinaţi (peste 15 gatere înainte de 1900), dar şi a minelor Galion, Asău, Lăloaia.[necesită citare]

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Comăneşti era o comună rurală în plasa Muntelui a judeţului Bacău şi era formată din satele Comăneşti, Lunca-Asău, Asău, Podina, Șupanu, Leloaia şi Gura Ciobănuşului, având în total 3486 de locuitori ce trăiau în 915 case. În comună funcţionau două şcoli mixte cu 51 de elevi (dintre care 7 fete) — una deschisă la Comăneşti în 1866 şi una deschisă în 1890 la Asău — şi cinci biserici (la Comăneşti, Șupanu, Leloaia, Asău şi Lunca Asău), iar principalii proprietari de pământ erau D. Ghica şi G. Ghica, părţi de moşii fiind deţinute şi de principele Al. Știrbei, N. Ghica, Eug. Ghica şi G. Șeptilici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează drept reşedinţă a plăşii Comăneşti, având 3920 de locuitori în satele Comăneşti, Lăloaia, Lunca de Jos, Podeiu, Padinele şi Șupanu, după ce satele Asău şi Lunca-Asău s-au separat pentru a forma comuna Asău. În 1931, comunei Comăneşti i s-au alipit şi satele Gloduri, Leorda, Șipoteni şi Vermeşti ale fostei comune Văsâeşti, desfiinţată.

În 1950, comuna a trecut la raionul Moineşti din regiunea Bacău, iar în 1952 a fost declarat oraş raional în cadrul acestui raion. În 1968, oraşul Comăneşti a revenit la judeţul Bacău, reînfiinţat; tot atunci s-au desfiinţat şi satele Gloduri (comasat cu Vermeşti), Podina (comasat cu Podei), Lăloaia, Leorda, Lunca, Șupan, Șipoteni şi Zăvoi (comasate cu Comăneşti), în vreme ce satul Sub Lăloaia din comuna Asău a fost transferat oraşului Comăneşti, apoi desfiinţat şi comasat cu localitatea Comăneşti.

Monumente istorice

În Comăneşti se află ansamblul palatului Ghica-Comăneşti, datând din secolul al XIX-lea (ansamblu format din palat şi parc), precum şi gara oraşului (construită în 1899), ambele monumente istorice de arhitectură de interes naţional. În rest, un singur alt obiectiv din oraş este inclus în lista monumentelor istorice din judeţul Bacău ca monument de interes local — situl arheologic de la „Cetăţuia” de la marginea de nord a satului Vermeşti, sit ce cuprinde urmele unor aşezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criş), eneolitic (cultura Cucuteni, două aşezări corespunzătoare fazelor A şi respectiv B), şi din Epoca Bronzului.

Economie

Comăneştiul se află în centrul unui bazin carbonifer care include 34 de sate din împrejurimi, dintre care 7 exploatabile economic. În proporţie mai mică există în zonă şi resurse de petrol. În satul component Vermeşti există o mină în care se exploatează cărbune brun din 1836. Mina, care în 1989 avea 5.000 de angajaţi, a fost închisă definitiv în 2005, iar ultimii 260 de mineri care mai lucrau aici au rămas şomeri.

Este dezvoltată industria prelucrătoare a lemnului, aici existând un combinat care produce mobilă, plăci lemnoase, placaj, cherestea. Combinatul însă a fost închis iar activitatea din domeniu s-a transferat către intreprinderi de profil mici.

Centrala termoelectrică de termoficare din Comăneşti are o putere de 25 MW şi a fost construită în 1954.

În anul 2003 Comăneştiul avea o rată a şomajului de 18,1%, mult peste media naţională, ceea ce a dus la declararea oraşului ca zonă defavorizată.

Transport

Oraşul Comăneşti se întinde pe o lungime de 12 km de la punctul PECO-ȘIPOTENI până la podul care face legătura cu Straja, iar distanţa este măsurată pe stăzile: Moldovei, Republicii (până la bariera CFR-ului), Ștefan cel Mare, Dumbravei şi Minerului. Cartierele din componenţa oraşului sunt amplasate de o parte şi de alta a zonei prezentate mai sus. Reţeaua de drumuri a oraşului este asfaltată în totalitate.

Prima linie de transport public local de călători a fost de la PECO-ȘIPOTENI până la podul care face legătura cu Straja, extinzându-se, ulterior, şi în satul Vermeşti, din anul 2007. Transportul public local de călători este asigurat de S.C.ELISCOMEX S.R.L.

Sănătate

Oraşul Comăneşti dispune de unităţi sanitare destinate ocrotirii sănătăţii. Unităţile sanitare sunt grupate într-un complex, unde funcţionează spitalul orăşenesc "Ioan Lascăr", ambulatoriul de specialitate integrat in spital cu 16 cabinete de specialitate dotat cu aparatură nouă la standarde europene ce oferă toate serviciile medicale de specialitate şi staţia de salvare. Cabinet dermatologie, cardiologie, oftalmologie, neurologie, chirurgie, ORL, obstetrica-ginecologie, interne, psihiatrie, nefrologie, urologie, gastroenterologie, radiologie si imagistica, RMN, CT, , pneumologie,ortopedie+traumatologie, pediatrie, laborator de analize performant, baza fizio-chineto-terapie. Spitalul ofera o calitate superioara a actului medical.

De asemenea, în oraş funcţionează 16 cabinete medicale, 9 farmacii, 2 farmacii veterinare şi 5 laboratoare tehnico-dentare. În oraşul Comăneşti funcţionează trei complexe medicale cu laboratoare de analiză dotate cu aparatură la standarde europene ce oferă toate serviciile medicale de specialitate.