Miercurea-Ciuc, Harghita

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Miercurea-Ciuc, Harghita

Miercurea Ciuc (în maghiară Csíkszereda, germană Szeklerburg) este municipiul de reşedinţă al judeţului Harghita, Transilvania, România, format din localităţile componente Ciba, Harghita-Băi, Jigodin-Băi şi Miercurea Ciuc (reşedinţa). Numele oraşului este atestat pentru prima dată sub forma Csíkszereda într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ţinute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a oraşului a fost Sereda Cicului, după care numele a fost tradus în forma actuală.

Istoric

Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificaţiei dacice de la Jigodin, din secolul I.

Primul document autentic cunoscut care atestă existenţa oraşului ca „oraş de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scuteşte locuitorii oraşului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porţi otomane.

Construirea cetăţii Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat şi de inscripţia în piatră aşezată deasupra porţii de intrare a cetăţii.
La Șumuleu din anul 1630 a funcţionat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni (Căianu).
În conscripţia din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunităţi profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649.

În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, paşă de Timişoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porţi, la expediţia militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea. Despre atacul împotriva oraşului informează celebrul călător şi istoriograf turc Evliya Çelebi, martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: „Păgânii ... au jefuit tot Ciucul”.

În anii 1650, 1665, 1677 şi 1707 în Miercurea Ciuc s-au ţinut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituţiilor acestuia. În şedinţa din 1707 s-a hotârât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune (astăzi judeţul Covasna), a unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I, conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721, în oraş au existat 49 gospodării şi în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr sporind la 450.

József Teleki a menţionat în jurnalul său de călătorie faptul că în Miercurea Ciuc erau 83 de case în anul 1799.

Józef Bem, generalul revoluţiei paşoptiste, numeşte în fruntea trupelor din Secuime pe Sándor Gál, cu reşedinţa în cetatea Mikó. Acesta trimite în tabăra revoluţionară mai multe batalioane formate la Miercurea Ciuc. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea au fost incluse oraşului următoarele suburbii: Mártonfalva, Csütörtökfalva (1891), iar în 1930 Jigodin, în 1959 Șumuleu Ciuc şi Topliţa Ciuc.

În anul 1878 Miercurea Ciuc a devenit reşedinţa comitatului Ciuc. Calea ferată dată în folosinţă la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea oraşului. Se înfiinţează unităţi industriale de prelucrarea lemnului, de industrie uşoară şi de construcţii de maşini. În 1888 se reconstruieşte spitalul, în 1898 se termină construcţia clădirii primăriei, iar în 1911 clădirea actualului liceu „Márton Áron”, în care se mută şcoala medie înfiinţată în 1630 în Șumuleu.

În 1910 Miercurea Ciuc avea 3.701, iar în 1930 4.807 locuitori. Miercurea Ciuc a rămas şi după cel de al II-lea război mondial centrul regiunii, devenind în 1968 reşedinţa judeţului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forţată a oraşului, ducând la modificări semnificative în structura populaţiei. Conform datelor recensământului din 7 ianuarie 1992, populaţia oraşului a fost de 46.029 de locuitori.

Din planul oraşului, amintind de litera T pe vremea lui Balázs Orbán, a rămas numai partea orizontală, adică strada Petőfi, cât de cât în forma veche. Majoritatea clădirilor din strada Petőfi au fost construite la sfârşitul secolului XIX. sau la începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989.

Printre cele mai importante clădiri civile ale oraşului se numără: cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (clădirea a fost construită iniţial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) şi spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârşitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 şi aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluţia din 1848 s-a construit spitalul vechi, aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiţiei a fost construit în 1905, iar liceul „Márton Áron” a fost dat în folosinţă în 1911. În timpul celui de al doilea război mondial s-a construit hotelul „Harghita”, în care funcţionează din anul 2001 Jandarmeria. Tot în perioada interbelică au fost construite clădirea Băncii Naţionale şi Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ca biserică greco-catolică, în stil modernist. Lăcaşul de cult şi-a început activitatea în anul 1930. Casa de cultură municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial „Vákár Lajos” în 1970, Spitalul judeţean şi Policlinica în 1972, Galeria „Nagy Imre” în 1973, clădirea consiliului judeţean, casa de cultură a sindicatelor în 1986.

Geografie

Oraşul este situat la altitudinea de 662 m, pe malul râului Olt, în Depresiunea Ciucului.

Clima în această zonă este rece (zona fiind numită şi "Mica Siberie"), verile fiind foarte scurte (2-3 luni pe an), cu temperaturi între 10°-32 °C în timpul zilei şi 2°-15 °C pe timpul nopţii, iar iernile lungi (5-6 luni pe an) şi geroase, cu temperaturi frecvent sub -30 °C. Acest fenomen este cauzat de microclima specifică zonelor dintre munţi înalţi. În cazul Ciucului, este vorba de bazinul Ciucului de Mijloc - zona situată între Munţii Ciucului şi Munţii Harghita. Iarna în acestă zonă aerul rece nu poate să fie dizlocat, rezultând suprapunerea unor straturi de aer rece. Aceeaşi cauză este şi cea care duce la persistenţa ceţii pe perioade lungi (uneori chiar 7-10 zile).

Monumente

Cartierul Șumuleu Ciuc

Festivalul de Muzică Veche

Înfiinţat în anul 1980, Festivalul se desfăşoară anual, timp de circa o săptămână, pe parcursul lunii iulie, cu participarea celor mai importante formaţii de muzică din România şi a unor ansambluri reprezentative din Europa. Din anul 2008, i se alătură o Universitate de Vară de Muzică Veche. Participarea publicului la concerte, majoritatea desfăşurate în curtea castelului Mikó, este gratuită.