Vaslui, Vaslui

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Vaslui, Vaslui

Vaslui (în maghiară Vászló, în rusă Васлуй, în sârbă Васлуј, în germană Wassluy) este municipiul de reşedinţă al judeţului cu acelaşi nume, Moldova, România, format din localităţile componente Bahnari, Brodoc, Moara Grecilor, Rediu, Vaslui (reşedinţa) şi Viişoara. Se află în estul României, aproape de frontiera cu Republica Moldova. Este atestat documentar în anul 1375. Conform datelor recensământului din 2011, Vasluiul avea o populaţie de 55.407 locuitori, fiind al doilea oraş ca mărime din judeţ după Bârlad. Municipiul Vaslui este membru al Convenţiei primarilor pentru energie locală durabilă din anul 2010.

Istoria

Se pretinde că oraşul Vaslui ar fi fost înfiinţat de bizantini, în memoria trecerii lor în Dacia Orientală şi îi dădură numele de Basilica, după numele împăratului Basile Bulgaroctonul (descriere lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova). Academicianul Victor Spinei a arătat, că numele oraşului ar proveni de la migratorii pecenegi sau cumani (secolele X-XII) La Vaslui s-a constituit în secolul al XV-lea, prima şcoală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, a fost realizată în stil moldovenesc, o îmbinare între stilul gotic şi cel bizantin, între elementele arhitectonice occidentale şi cele de iconografie ortodoxă. [necesită citare]

Un hrisov de la 1491, ilustrează preţuirea de care s-a bucurat Vasluiul în timpul domniei sale, numit de el „târgul nostru”, când domnitorul dăruieşte Vasluiului 17 sate. În pământ au fost sădiţi atunci zece stejari şi un frasin, în trunchiurile cărora, mai târziu, meşteri pricepuţi au încrustat însemnul Moldovei - capul de bour.

Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 î.e.n). Faptul că vatra târgului era amplasată pe terasele Dealului Morii constituia o adevărată barieră naturală în faţa atacurilor din afară şi, tocmai de aceea, Vasluiul capătă şi conotaţia de reşedinţă domnească - mai ales în timpul de după moartea lui Alexandru cel Bun. De asemenea, poziţia favorabilă a oraşului - situat fiind la confluenţa râurilor Bârlad, Vasluieţ şi Racova - a constituit cadrul propice de dezvoltare urbană a acestui târg. În atare condiţii, în 1435, în timpul lui Ștefan al II-lea Vaslui devine reşedinţă domnească şi centru administrativ al Moldovei Meridionale, fapt pentru care se construieşte aici o curte domnească. Loc de popas şi adăpost pe drumul comercial dintre Halici şi Dunăre, care făcea legătura dintre cetăţile de pe ţărmul Mării Negre şi cele de la Marea Baltică, unul dintre cele mai vechi târguri din Moldova, dar şi una din aşezările medievale de seamă ale Moldovei, alături de Suceava, Roman sau Siret.

Târgul Vasluiului îşi afirmă importanţa atât pe tărâmul comercial, cât şi pe cel politic şi strategic. Începând cu secolul al XIV-lea această aşezare face parte din categoria târgurilor cu o populaţie care a variat foarte mult de-a lungul secolelor. Astfel, în secolul al XV-lea târgul de pe Vaslui a ajuns de prim rang, cu o populaţie ce se apropia de cea a Iaşului. Importanţa sa creşte considerabil din anul 1490, când Ștefan cel Mare îi acordă mari privilegii, aici reconstruieşte Curtea Domnească şi construieşte în amintirea bătăliei de la Podul Înalt o frumoasă biserică. După moartea marelui voievod, oraşul Vaslui intră într-un declin. Curtea Domnească se ruinează, populaţia luptă pentru păstrarea privilegiilor. Tărgul Vasluiului rămâne o aşezare liniştită, peste care au trecut hoardele tătare şi turcii, distrusă şi apoi renăscută, însă nu la faima de odinioară de care amintesc documentele. Vasile Alecsandri îl face cunoscut în literatura românească prin poezia Peneş Curcanul.

Îndeletnicirile care le-au adus faimă pe vremuri vasluienilor au fost albinăritul şi pescuitul. În 1939 a apărut un început de industrie, prin construirea unei topitorii de cânepă. Dezvoltarea Vasluiului ia amploare cu adevărat în anul 1968, când în România s-a realizat ultima organizarea administrativ–teritorială, revenindu-se la împărţirea României pe judeţe. De atunci oraşul devine capitala judeţului Vaslui, iar din anul 1979 devine municipiu cu o arhitectură modernă.

În perioada 1965-1985 s-a efectuat o industrializare în regiune, în scopul redresării situaţiei economice, prin construirea de capacităţi de producţie, fapt ce a determinat calificarea forţei de muncă şi formarea unui număr mare de specialişti în oraşul Vaslui (industria constructoare de maşini - ventilatoare şi instalaţii de ventilaţie (Mecanica s.a.), industria chimică - fire poliesterice (Moldosin s.a.), industria materialelor de construcţii - ind. lemnului (Mobila s.a.), ind. textilă şi a confecţiilor, ind. alimentară). Datorită privatizării, astăzi aceste societăţi nu mai funcţionează. După anul 1989, sectorul cel mai dinamic devine comerţul, care s-a adaptat cel mai rapid economiei de piaţă.

Geografia

Oraşe apropiate

Vaslui este situat pe valea Bârladului, în aria de confluenţă a râurilor Vasluieţ şi Racova, în zona de contact dintre Colinele Tutovei şi Podişul Central Moldovenesc. Este reprezentat prin terase de 10 – 20 m propice pentru construcţii, mărginite de valea mlăştinoasă de la confluenţa râurilor Bârlad, Vaslui şi Racova care au construit o adevărată barieră naturală în faţa unor atacuri din afară. Se poate afirma că factorii care au determinat apariţia oraşului în acest loc sunt deopotrivă cei naturali şi social-istorici.

Relieful este format din interfluvii cu altitudinea de 350 – 400 m, cu aspect de platou, dealurile Morii, Chiţoc şi Brodoc, fiind despărţite de văi largi, însoţite de terase bine dezvoltate şi de versanţi cu intense procese geomorfologice, în special alunecări. Terasele formate de-a lungul principalelor ape cuprind trei forme: superioară (70 – 80 m), medie (40 m) şi inferioară (10 – 20 m). Albiile Bârladului, Vasluiului şi Racovei sunt puternic colmatate, înconjoară oraşul despărţindu-l de localităţile suburbane: Brodoc, Rediu, Bahnari şi Viişoara.

Reţeaua hidrografică a municipiului Vaslui este drenat de râul Vaslui, Bârlad si Delea, cărora li se adaugă o reţea hidrografică autohtonă (afluenţii acestora).

Aceste acumulări sunt în administrarea Sistemului de Gospodărire a Apelor. Teritoriul administrativ al municipiului acoperă o suprafaţa de 6844,25 ha din care suprafaţa agricolă de 4963,04 ha.

Reţeaua este reprezentată prin apele subterane care sunt repartizate neuniform şi au debite mici şi de suprafaţă (pânza de apă freatică este la 10 – 15 m). În timpul verii şi iernii apele râurilor scad, dar deficitul de apă pentru oraş este acoperit de lacurile de acumulare din punctele Puşcaşi şi Soleşti, respectiv prin pompare din râul Prut.

Regimul eolian pune în evidenţă dominarea curenţilor din N-NV şi S-SE. Aceasta are o influenţă directă asupra regimului precipitaţiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie – martie, când vânturile de E şi NE au o frecvenţă mai mare şi mai bogată în celelalte luni ale anului când frecvenţa vânturilor dinspre N şi chiar SV creşte. Cantităţile mari de precipitaţii cad în perioada caldă a anului, cu maxime înregistrate în lunile mai şi iunie (media multianuală fiind de 80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 şi 33,6 cm.

Flora şi fauna sunt specifice zonei de silvostepă. Caracteristic silvostepei este prezenţa pădurilor, în care se întâlnesc frecvent stejarul pufos (Quercus pubescens), stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), teiul, ulmul. Pădurile ocupă o suprafaţă redusă (de aproximativ 8000 ha.) în Vaslui. Sunt grupate în două masive principale: unul la Chiţoc – Lipovăţ – Oprişiţa (cca. 6000 ha.) şi al doilea la Bălteni – Mărăşeni (cca. 600 ha.). În trecut pădurile ocupau o suprafaţă mai mare care s-a redus continuu în decursul anilor. Documentele rămase de la domnitorul Ștefan cel Mare pomenesc de „Codrii Vasluiului” şi „Codrii Racovei” care cu timpul, au fost desfiinţaţi. Dintre arboreturile întâlnite în pădurile existente menţionăm: fagul (Fagus silvatica), stejarul pedunculat (Quercus robur), teiul (Tilia tomentosa), carpenul (Carpinus betulus) şi alte specii de plante. Păşunile şi fâneţele naturale acoperă o suprafaţă aproximativă de 1000 ha. şi se găsesc situate pe văile principale ale râurilor şi pe versanţii afectaţi de fenomenele geografice.

În păduri şi pe dealuri sunt răspândite animale ce fac parte din fondul cinegetic: mistreţul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Vulpes vulpes), iepurele de câmp (Lepus europaeus).

Resursele pedologice sunt reprezentate prin câteva tipuri de soluri, preponderent cernoziomurile. Solurile cenuşii de pădure se găsesc pe dealuri joase şi mijlocii neîmpădurite, în mare parte defrişate de foarte mult timp.

Demografia

Componenţa etnică a municipiului Vaslui

Componenţa confesională a municipiului Vaslui

Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia municipiului Vaslui se ridică la 55.407 locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 70.571 de locuitori. Vasluiul este al 40-lea oraş că mărime din România. Majoritatea locuitorilor sunt români (98.63%), cu o minoritate de romi (1,19%) şi una de Lipoveni (0.06%). Pentru 0,12% din populaţie, apartenenţa etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi (88,58%). Pentru 9,29% din populaţie, nu este cunoscută apartenenţa confesională.

Cercetările arheologice au demonstrat că teritoriul oraşului Vaslui a fost locuit din cele mai vechi timpuri, încă din comuna primitivă. Materialele descoperite atestă prezenţa unei populaţii stabile începând din neolitic până în epoca migraţiilor. Popularea zonei în feudalism s-a făcut în funcţie de condiţiile istorice, precum şi de terenurile agricole, sursele de apă şi căile de comunicaţie.

În secolul XV-lea târgul de pe Vaslui a ajuns de prim rang, cu o populaţie ce se apropia de cea a Iaşului. Odată cu mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi, precum şi cu apariţia vorniciei Țării de Jos la Bârlad, Vasluiul a început să decadă, menţinându-se timp de trei secole în categoria târgurilor mici şi mijlocii. Documentele istorice, mărturiile unor călători străini, catagrafiile evidenţiază mai multe perioade demografice.

În perioada 1830 – 1899 sunt înregistraţi în catagrafii 3142 locuitori. Prima perioada se încheie în jurul anului 1899, odată cu venirea unui număr mare de evrei, ajungând la 37% din populaţia târgului.

În anul 1930 numărul a crescut la 13.827 de locuitori. Perioada în care populaţia a crescut a fost scurtă, urmând un timp de 35 ani în care evoluţia demografică este lentă, cu perioade de regres în timpul războaielor mondiale.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Conform recensământului din 2011, municipiul Vaslui are o populaţie de 55.407 locuitori.

În perioada 2002 - 2011, Vaslui a pierdut 27,8% din populaţie.

În raport cu dinamica demografică, mişcarea naturală şi îndeosebi natalitatea pun în evidenţă particularităţile demografice ale oraşului Vaslui, înregistrându-se variaţii foarte mari. În perioada 1890 – 1916 natalitatea variază între 310 şi 380 locuitori pe an, scade în timpul Primul Război Mondial la 223 în 1916 şi se menţine scăzută până în 1920. O altă perioadă de scădere corespunde celui de al Doilea Război Mondial (1941-1944) de 200 locuitori, criza demografică este prelungită din cauza secetei în anii 1945 – 1946.

Dacă ne referim la structura populaţiei, după recensământul din 15 martie 1946, în oraşul Vaslui etnia română reprezenta 99% din populaţie, structură ce s-a menţinut în linii mari până astăzi. Documentele existente atestă prezenţa şi a altor etnii de-a lungul veacurilor. Astfel, în secolul al XV-lea sunt prezente populaţii alohtone. Misionarul catolic Marco Bandini (lantinizat - Bandinius), menţiona la 1646, prezenţa catolicilor unguri cu 20 de ani în urmă, respectiv în 1626. Cu 300 de case la început, iar din cauza atacurilor exercitate de polonezi, Bandini găseşte numai 16 catolici maghiari. Sunt menţionaţi şi cca. 400 de armeni. Prezenţa lor în aceste locuri datează din 1418, când Alexandru cel Bun colonizează în Moldova 3000 de armeni aduşi din Polonia. Ocupaţia principală a acestor etnii era comerţul. Numărul lor începe să scadă după 1439, în urma invaziilor tătarilor şi distrugerii oraşului.

O altă etnie care s-a ocupat cu comerţul, au fost evreii. Ei sunt menţionaţi în documente încă din anul 1525. În număr mic la început, a crescut considerabil după 1838, prin venirea masivă din Galiţia. În perioada de înflorire a comerţului (1869-1899), numărul evreilor a ajuns la 3742 locuitori. Lipovenii veniţi din Rusia înainte de 1880 au ocupat locurile de la periferia oraşului, ocupându-se până astăzi cu grădinăritul. Etnia rromă s-a stabilit la marginea oraşului în suburbiile Rediu şi Brodoc fiind urmaşii vechilor robii mănăstireşti şi domneşti.

Relaţii externe

* Conform Primăriei Vaslui_oraşe înfrăţire

Educaţia

Unităţi de învăţământ ale municipiului Vaslui.

Transportul

Distanţe rutiere faţă de principalele oraşe din ţară şi din Europa *.

* Conform datelor furnizate de Google maps

Zone de acces din municipiu unde populaţia poate accesa internet broadband gratuit prin tehnologia Wi-Fi.

Turismul

Dezvoltarea turismului este o alternativă de viitor pentru punerea în valoare a patrimoniului turistic al Municipiului Vaslui.

Zone special amenajate pentru activităţile de picnic conform Legii 54/2012 sunt la ştrandul municipal şi zona de agrement de la baza pârtiei Bahnari, propusă de Admnistraţia locală. În municipiul Vaslui, unui locuitor îi revine 22 mp de spaţiu verde.

Vezi şi

Bârlad (55.837 loc.) · Huşi (26.266 loc.)

Murgeni (7.119 loc.) · Negreşti (8.380 loc.)

Albeşti · Alexandru Vlahuţă · Arsura · Băcani · Băceşti · Bălteni · Banca · Berezeni · Blăgeşti · Bogdana · Bogdăneşti · Bogdăniţa · Boţeşti · Buneşti-Avereşti · Ciocani · Codăeşti · Coroieşti · Costeşti · Cozmeşti · Creţeşti · Dăneşti · Deleni · Deleşti · Dimitrie Cantemir · Dodeşti · Dragomireşti · Drânceni · Duda-Epureni · Dumeşti · Epureni · Fălciu · Fereşti · Fruntişeni · Găgeşti · Gârceni · Ghergheşti · Griviţa · Hoceni · Iana · Ibăneşti · Ivăneşti · Iveşti · Laza · Lipovăţ · Lunca Banului · Măluşteni · Micleşti · Muntenii de Jos · Muntenii de Sus · Olteneşti · Oşeşti · Pădureni · Perieni · Pochidia · Pogana · Pogoneşti · Poieneşti · Puieşti · Puşcaşi · Pungeşti · Rafaila · Rebricea · Roşieşti · Soleşti · Stănileşti · Ștefan cel Mare · Șuletea · Tăcuta · Tanacu · Tătărăni · Todireşti · Tutova · Văleni · Vetrişoaia · Viişoara · Vinderei · Voineşti · Vultureşti · Vutcani · Zăpodeni · Zorleni

Alba Iulia  • Alexandria  • Arad  • Bacău  • Baia Mare  • Bistriţa  • Botoşani  • Braşov  • Brăila  • Bucureşti  • Buzău  • Călăraşi  • Cluj-Napoca  • Constanţa  • Craiova  • Deva  • Drobeta-Turnu Severin  • Focşani  • Galaţi  • Giurgiu  • Iaşi  • Miercurea Ciuc  • Oradea  • Piatra Neamţ  • Piteşti  • Ploieşti  • Râmnicu Vâlcea  • Reşiţa  • Satu Mare  • Sfântu Gheorghe  • Sibiu  • Slatina  • Slobozia  • Suceava  • Târgovişte  • Târgu Jiu  • Târgu Mureş  • Timişoara  • Tulcea  • Vaslui  • Zalău

Cluj-Napoca (324.576 loc.) · Timişoara (319.279 loc.)

Iaşi (290.422 loc.) · Constanţa (283.872 loc.) · Craiova (269.506 loc.) · Braşov (253.200 loc.) · Galaţi (249.432 loc.) · Ploieşti (209.945 loc.)

Oradea (196.367 loc.) · Brăila (180.302 loc.) · Arad (159.074 loc.) · Piteşti (155.383 loc.) · Sibiu (147.245 loc.) · Bacău (144.307 loc.) · Târgu Mureş (134.290 loc.) · Baia Mare (123.738 loc.) · Buzău (115.494 loc.) · Botoşani (106.847 loc.) · Satu Mare (102.411 loc.)

Râmnicu Vâlcea (98.776 loc.) · Drobeta-Turnu Severin (92.617 loc.) · Suceava (92.121 loc.) · Piatra Neamţ (85.055 loc.) · Târgu Jiu (82.504 loc.) · Târgovişte (79.610 loc.) · Focşani (79.315 loc.) · Bistriţa (75.076 loc.)

Tulcea (73.707 loc.) · Reşiţa (73.282 loc.) · Slatina (70.293 loc.) · Călăraşi (65.181 loc.) · Alba Iulia (63.536 loc.) · Giurgiu (61.353 loc.) · Deva (61.123 loc.) · Hunedoara (60.525 loc.) · Zalău (56.202 loc.) · Sfântu Gheorghe (56.006 loc.) · Bârlad (55.837 loc.) · Vaslui (55.407 loc.) · Roman (50.713 loc.)